JURNAL DE CÃLÃTORIE. Ioan Voiculeț, viceprimarul din Zărnești, a petrecut o vacanță de neuitat: Africa de Sud, o țară a contrastelor

Oare câți nu sunt cu gândul la zone exotice, atunci când pe meleagurile noastre gradele din termometre coboară mult sub zero grade Celsius?
Din păcate, puțini brașoveni se pot alege cu câte o vacanță în țările calde, dar și mai puțini cu o vizită în locuri demne de filme documentare. Printre norocoșii unei astfel de experiențe se numără și un zărneștean, acum viceprimar al orașului, Ioan Voiculeț, care a participat la un safari în Africa de Sud acum un an, la invitația administrației Parcurilor Cape Town.
Despre vacanțe în destinații pe care ți le dorești foarte mult și chiar se întâmplă la un moment dat, pare a fi cel mai greu de relatat. Astfel că și turistului zărneștean i-a fost destul de dificil să redea impresiile, cu bune și rele, cu care s-a întors dintr-o țară a contrastelor din toate punctele de vedere.

Maimuțe hoațe
Africa de Sud dispune de o infrastructură deosebită, cu autostrăzi, viaducte și poduri pe care noi doar le visăm, dar pe care cu siguranță nu le vom avea în acest secol. În plus, organizarea turistică este una deosebită.
În primele două zile de când invitații români au pășit în Africa de Sud, ei au vizitat Capul Bunei Speranțe, Capul Acelor și Portul Elisabeth, precum și Parcul Național Addo. Cape Town este un oraș ideal de vacanță pentru toate bugetele. Poți locui în hoteluri atrăgătoare, dar nici un sejur nu este complet fără a vedea metropola de la înălțime, de pe Table Mountain (un munte aflat la peste 1.000 m altitudine, fără vârf), pe care ajungi cu un teleferic ce se rotește la 360 de grade pe durata urcării. Tot în apropiere se află Robben Island, insula ce găzduiește închisoarea în care Nelson Mandela și-a petrecut 18 ani din totalul celor 27 de detenție, alături de alți prizonieri politici de culoare ce au luptat pentru libertate.
„Multe din zonele vizitate m-au impresiont. Însă, am o observație, picantă pentru noi, dar obișnuită pentru cei din partea locului. În toate hotelurie din zonă era menționat «Vă rugăm să păstrați ușile închise, pentru a preveni intrarea maimuțelor». Am înțeles că, odată intrate în camere, maimuțele strică tot și fură mâncarea de pe mese, spre disperarea oaspeților”, ne-a istorisit Ioan Voiculeț.

Supremația din savană
A venit momentul cel mai așteptat al excursiei. Patru zile în safari, astfel că zărneșteanul și-a continuat relatarea documentară: „Din locul în care eram cazați, plecam în fiecare dimineață, practic cu noaptea în cap, să vedem animalele în perioada adăpatului. Ajungeam cu mașini de teren 4×4 fără uși, îmbrăcați în ținute corespunzătoare, alături de însoțitori înarmați, pregătiți pentru evenimente nedorite. Am rămas uimit de organizarea tacită a animalelor. Mai întâi mergeau la apă elefanții. Doar când plecau ei se apropiau rinocerii, bivolii, apoi antilopele Gnu, zebrele, struții și alte specii. Din când în când, însoțitorii noștri luminau cu lanterne speciale, să le putem vedea, familiile de lei sau alte animale specifice zonei. În savană, legea e făcută de cei mai mulți și mai puternici, iar în cazul de față nu eram noi. După ce se crăpa de ziuă, ne întorceam în parcul în care eram cazați, înconjurați de garduri înalte, dar prin care puteam privi alergând în voie struți, zebre și alte viețuitoare exotice. Rolurile erau inversate. De această dată, noi eram înschiși în țarcuri, iar animalele erau libere, pe teritoriul lor”.

Dacă nu vezi, nu crezi
În Africa de Sud se poate asocia sârma ghimpată cu opulența, sărăcia lucie cu luxul.
„Trecând prin cartiere rezidențiale, pot spune că te încearcă un sentiment ciudat văzând că gardurile caselor sunt înalte, compacte și acoperite în partea de sus cu câteva rânduri de sârmă prin care trece curent electric. Am cerut informații asupra ratei infracționalității din zonă, care ar necesita asemenea măsuri de precauție, însă răspunsul a fost că asigurările impun aceste lucruri. Este o țară a contrastelor, între o bogăție afișată ostentativ și condițiile de trai ale celor săraci, greu de imaginat. Stau la marginea orașului în ceea ce se numește local «township», o așezare formată din mii de barăci din metal, ca niște ghetouri, cu suprafețe de câțiva metri pătrați, în care conviețuiesc mai multe generații. Electricitatea le e furnizată cu ajutorul unui stâlp, de la care se întind mii de fire spre barăcile lor. Am aflat că mulți se hrănesc cu carnea elefanților vânați doar pentru fildeș, pe care și-o taie singuri, urcându-se pe spatele pachidermelor cu ajutorul unor scări”, a încheiat interlocutorul nostru.