Duminica Ortodoxiei

Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:”Times New Roman”,”serif”;}

Prima Duminică din Postul Mare, cea în care ne aflăm astăzi,
este numită Duminica Ortodoxiei. Instituită în secolul al IX-lea, este
sărbătoarea victoriei cinstitorilor sfintelor icoane asupra celor care doreau
înlăturarea lor din cultul Bisericii (iconoclaștii). Cinstirea sfintelor icoane
a fost restabilită la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, în anul 787,
atunci când au fost anatematizați și cei care luptau împotriva lor. La 4 martie
843, Sinodul convocat la Constantinopol de Patriarhul Metodie, în timpul
Împărătesei Teodora, confirmă hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice, inclusiv
a dogmei cinstirii icoanelor. Întrucât, fiecare dintre ereziile condamnate cu
acel prilej contesta un aspect sau altul al mântuirii câștigate prin întruparea
Fiului lui Dumnezeu, iar erezia iconoclastă avea ca țintă însăși iconomia
mântuirii în ansamblul ei, restabilirea cultului icoanelor nu a reprezentat o
victorie izolată, ci triumful întregii Ortodoxii. La 11 martie, în prima
duminică a Postului Mare din anul 843, deciziile Sinodului din 4 martie au fost
proclamate în mod solemn și se instituie Duminica Ortodoxiei, pentru a sublinia
biruința dreptei credințe asupra iconoclasmului, dar și asupra tuturor
ereziilor în general. „Manifestare văzută
a ceea ce nu se poate vedea, icoana nu există prin ea însăși. Ea este mijlocul
prin care suntem conduși spre alte persoane, este un obiect sfânt care arată
prezența personală a Mântuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului și a
sfinților, așa cum s-a afirmat la Sinodul de la Constantinopol din anul 869: «Icoana
ne anunță și ne face prezent ceea ce Evanghelia ne spune prin cuvânt». Icoana
este o memorie vizuală și o reprezentare a realității istorice a Mântuitorului
Iisus Hristos întrupat, a Maicii Domnului și a sfinților, o imagine sau un chip
al acestora și niciodată în Biserica noastră nu s-a confundat icoana cu însăși
dumnezeirea. «Creștinii nu cinstesc icoanele ca pe niște dumnezei și nici prin
închinarea la ele nu se depărtează de închinarea adevăratului Dumnezeu.
Dimpotrivă, prin ele ei sunt îndreptați spre Dumnezeu, rugându-i pe sfinții
zugrăviți în ele ca să mijlocească pentru ei la Domnul». (…)Sfintele icoane sunt pentru noi, creștinii,
adevărate „ferestre spre cer” prin care noi privim spre Dumnezeu și spre lumea
nevăzută și prin care El privește spre noi cu dragoste și cu bunătate. Prin ele
noi primim bucuria vederii duhovnicești, vederea cerurilor deschise promise de
Mântuitorul chiar în Evanghelia zilei de astăzi: „De acum veți vedea cerul
deschizându-se” (Ioan 1,51), spune Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Prea Fericitul Daniel, în Pastorala de astăzi

Colectă pentru Fondul Central Misionar

În această duminică, în toate Bisericile Ortodoxe s-a oficiat Liturghia
Sfântului Vasile cel Mare, una dintre cele trei existente în cultul ortodox,
dar care se oficiază numai de 10 ori pe an. În Postul Sfintelor Paști ea se
oficiază în primele 5 duminici ale acestuia. De asemenea, din Duminica
Ortodoxiei, în toate bisericile și mănăstirile din Patriarhia Română se
organizează colecte în bani pentru Fondul Central Misionar, destinat susținerii
parohiilor sărace din țară și străinătate și altor activități misionare ale
Bisericii Ortodoxe Române. „Această
colectă a fost înființată prin hotărârea Sfântului Sinod în septembrie 1956
pentru a veni în sprijinul parohiilor sărace care nu-și puteau asigura plata
angajaților, utilitățile și cele ce aveau nevoie, cu precădere din zona
Transilvaniei, parohii proaspăt revenite la Ortodoxie. În prezent, 40% din
Fondul Central Misionar este reținut de fiecare eparhie pentru a susține
activitățile unităților de cult sărace din cuprinsul lor, iar 60% din ceea ce
se colectează vine la Patriarhia Română pentru a susține activități de interes
național bisericesc. O bună parte din banii strânși sunt destinați parohiilor
românești din afara granițelor țării. Vorbim aici de parohii sărace cum sunt
cele din Serbia, Ungaria, unitățile de cult din Bulgaria, Turcia sau Africa de
Sud, reprezentanța Patriarhiei Române pe lângă instituțiile europene, iar din
interior foarte semnificativă este în fiecare an susținerea parohiilor sărace
din Episcopia Covasnei și Harghitei”, a declarat pr. Ionuț Corduneanu,
vicar administrativ patriarhal.

Colecta se va desfășura până în 25 martie 2015.