Cazurile Godină și ANAF sau despre cât de „varză” sunt instituțiile statului (I)

Motto: „Când am plecat, v-am lăsat săraci și proști. Acum v-am găsit și mai săraci, și mai proști” (Constantin Brâncuși)

Eu, unul, cred că mare parte din scandalul iscat de polițistul Godină este marketing literar, chiar dacă nițel cam primitiv. Că se vede deja scriitor de succes sau nu e strict problema sa. Dar omul a scris un op și vrea să-l vândă cât mai bine, după cum probabil ține să devină un personaj cunoscut, o vedetă a zilei, că altfel nu s-ar da astfel în spectacol. Și cum și-ar putea atinge mai lesne scopurile astea, mai ales în România, decât stârnind un scandal public cu iz de telenovelă? Zic telenovelă, fiindcă nu lipsesc ingredientele genului: multe lacrimi („Am realizat că nu voi mai fi polițist și am început să plâng”; „plângeam în hotote”; „stăteam tot în pat, cu o durere cumplită de cap, după o noapte în care mai mult plânsesem” – cam mult plâns pentru un polițist, totuși, nu? ), afirmații contradictorii („Nu mai vreau Poliție, nu mai vreau nimic. Îmi voi da azi demisia”, pe urmă „Nu am să demisionez (…) voi merge până la capăt”), sentimentalism, autovictimizare, bârfe (că astea sunt, până se prezintă probe, toate „dialogurile” cu superiorii postate pe Facebook și prezentate, probabil, în carte – nu știu sigur, că n-am citit-o, dar așa se-aude pe „Feisbuc”).

 Dl. Godină este, reamintesc, polițist. Or, ca polițist, e imposibil să nu știe că atunci când lansezi public o acuzație împotriva cuiva, trebuie să și  aduci dovezi în acest sens. Or, până acum cel puțin, n-a produs nici măcar umbra unei dovezi. Ca o comparație, ce părere ați avea dacă v-ar opri polițistul Godină în trafic și v-ar acuza că ați depășit viteza legală fără nici o probă care să ateste acest lucru, doar pentru că așa spune el? Vi s-ar părea normal?

Cum procedează acest domn e una. Dar cum reacționează instituția, ponind de la șeful cel mare de la București, ministrul de Interne Petre Tobă, care nu-i un civil naiv, ci chestor principal de Poliție, e stupefiant (dacă mai poate fi ceva stupefiant în România…) și de natură a ridica noi și mari semne de întrebare asupra halului de decădere în care au ajuns instituțiile statului. Iar când afirm asta, mă refer și la scandalul legat de acțiunea ANAF de a pune în executare hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul ICA, respectiv de a evacua Trustul Intact din clădirile aflate acum în proprietatea statului. Chiar dacă acțiunea a fost gândită și executată aiurea, prin ea nu s-a încălcat nici o lege.

(va urma)