Când fotbalul nici nu mai contează…

Poza reprezentându-l pe Aylan, copilul sirian mort, luat în brațe – ghemuit – de un militar turc de pe o plajă din Bodrum, a făcut Europa să se cutremure pe drama imigranților ce visează la o viață mai roză. În aceeași zi, o mamă siriană și-a pierdut copiii de 9 și 11 ani în largul Insulei Kos, picați – tribut sfâșietor pentru libertate – în valurile înspumate ale Mediteranei de pe o peticită barcă pneumatică.

În Gara Keleti din Budapesta, refugiații au uitat, deja, parcursul groazei, prin Grecia, Macedonia, Serbia, zgâriat cu sârmă ghimpată, fiind mânați de speranță către tărâmul german al făgăduinței. Unii, mai spălăței, cu priviri pătrunzătoare, ar putea alimenta suspiciuni cu frisoane dinspre Statul Islamic, însă imaginea unui tată ce-și hrănește bebelușul, cu lacrimi de lapte din biberonul soției pierdute pe drum, pe-un peron îmbâcsit de bagaje, gunoaie și corturi, amestecat într-o căldură sufocantă, cu miros înțepător de urină, provoacă sentimente sincere de compasiune și într-ajutorare. Unde mai pui că s-a dat alarma cu privire la un caz de malarie, când, relativ aproape, în Ucraina, poliomielita mușcă din ce în ce mai apăsat…

Desculți, puștani timizi se uită, salivând, la câte-o bucată de pizza din vitrina chioșcului de lângă, astâmpărându-și foamea din priviri, în timp ce vreo 2-3.000 de persoane, agitate, țipă să li se dea voie să urce-n trenuri, mizând în continuare pe principiul liberei circulații prin spațiul Schengen. Ieri dimineață, pe la 8.00, Poliția maghiară – depășită de situație – a dat, iar, verde bulucelii euforice în garniturile pufăinde.

Ca un ziarist (de sport) ce se consideră bătrân la 48 de ani, Adi Dobre fusese cu o seară înainte pentru a vedea cu ochii lui ce se-ntâmplă-n „Keleti”. „N-am crezut că emoțiile mă vor doborî. Nu am cuvinte să redau drama refugiaților… nu am… Copii care se jucau, uitând de prezent, priviri pierdute ale unor adulți incapabili să iasă din impas. Dacă aș mai fi fost jurnalist angajat undeva, plecam cu ei, jur, să scriu povestea asta pe care cei mai mulți dintre noi suntem în stare să o înțelegem…”, a scris el pe pagina personală de Facebook.

Precum mulți alții, a ajuns în Ungaria ca suporter al echipei naționale, pentru a-i încuraja pe „tricolori” în disputa victoriei orgoliilor cu șarm de Euro franțuzesc. Lovit de crudul impact al unei realități răvășitoare, meciul i-a zburat instantaneu din minte. Logic, nu numai lui.

Foto: AFP