Balet cu viața

Emilia și Dorin Mirea, doi apreciați balerini brașoveni, au reușit atât în carieră, cât și în viața privată, depășind câteva momente de răscruce

Este știut că dansul înseamnă pasiune, care de cele mai multe ori leagă sufletele pe viață. Iar soarta joacă cel mai important rol în unirea destinelor.

Nu s-au abătut de la regulă nici Emilia și Dorin, doi balerini brașoveni care formează un cuplu, din punct de vedere profesional de 22 de ani, dar și în viață, de 15 ani. S-au cunoscut pe scenă, într-un moment de excepție pentru niște artiști debutanți. Se întâmpla în 1988, când Palatul Culturii (actual Centrul Cultural „Reduta”) pregătea spectacolul „Vis de dragoste”, de Franz Liszt. „A fost, parcă, o piesă predestinată, pentru că am apărut pentru prima dată pe scenă, ca parteneri”, ne-a relatat cu nostalgie balerina. De atunci au urmat multe roluri, împreună sau individual, care compun cariera artistică a familiei Mirea. Recunoașterea meritelor pentru evoluția lor în carieră nu a întârziat să apară. La sfârșitul anului trecut, cei doi au primit medalii și diplome de excelență în slujba culturii brașovene. De asemenea, pentru cei peste 20 de ani dăruiți artei, Emilia și Dorin au fost nominalizați în monografia Centrului Cultural Reduta.

Ascensiune prin pasiune
Dorin și-a început cariera de balerin la 16 ani, o vârstă înaintată, după cum el însuși ne-a mărturisit: „Drept dovadă, am muncit și studiat foarte mult pentru a recupera fizic, dar nu numai, iar performanțele mele profesionale au fost și sunt recunoscute de toți coregrafii și pedagogii cu care am lucrat, atât pe plan național, cât și internațional, cum ar fi Serbia, Ungaria și Germania. În prezent, sunt solist de balet la Opera Brașov, unde m-am angajat din 1990. Dorința de a face o carieră din balet a venit cam la doi ani după ce am început studiile în domeniu, mai exact la 18 ani, vizionând anumite emisiuni tv despre și cu mari artiști și balerini ai lumii. Astfel că am vrut ca și eu să pot gusta măcar puțin din această extraordinară formă a artei”.
Emilia a făcut primii pași de dans la vârsta potrivită pentru inițiere, pe când avea 10 ani, după ce a practicat cinci ani de gimnastică de performanță. Astfel că, pe când avea 16 ani, și-a părăsit orașul natal, Miercurea Ciuc, și a venit la Brașov, unde a ajuns, în timp, prim solistă la o trupă de amatori a Centrului Cultural Reduta, făcând studii și pregătiri la Opera Brașov. „De ce nu am rămas doar la Opera Brașov? Paradoxal, mi-am dat seama că la trupa de amatori puteam dansa la un nivel profesional, dezvoltându-mă, totodată, atât creativ, cât și interpretativ. În timp, am primit diverse roluri cu greutate, mai ales că am performat și în acrobație plastică și contorsionism. Mai mult, dăruirea pentru dans m-a determinat să înființez o firmă de creație artistică, pe care o conduc din 2004. Dar, am marele privilegiu să dansez roluri memorabile împreună cu un solist de la Opera Brașov, care, întâmplător sau nu, este chiar soțul meu”, ne-a precizat artista.

Roluri memorabile…
După depășirea obstacolelor iminente în viață, cei doi balerini au încercat să treacă în revistă, mai ales, momentele frumoase din trecut, care culminează cu nașterea în urmă cu șase luni a micuțului Theodor. Acum, pot spune că au o viață împlinită, cu toate că de-a lungul timpului s-au confruntat cu dificultăți majore pe toate planurile, inclusiv din punct de vedere al sănătății.
Roluri mai aproape de sufletul lor? „De regulă, toate pe care le interpretăm ne sunt dragi, deoarece, fiind artiști, ne-am obișnuit să empatizăm cu personajele. Dacă nu ar interveni această stare, personajele nu ar putea căpăta viață pe scenă, iar noi nu am putea să ne ridicăm decât la nivelul unor simpli executanți. Cu toate acestea, dacă ar fi să vorbim de ceva apropiat sufletului nostru, acesta este «adagio», din baletul «Spartacus», de Haciaturian, pentru că, la momentul montării, iar mai apoi la premieră am trăit o dramă în viața privată, trecând și făcând amândoi, deodată, timp de un an, un tratament greu, care a avut foarte multe efecte secundare… Totuși, nu sunt roluri care să nu ne placă. Ba, suntem bucuroși de fiecare provocare”, ne-au istorisit interlocutorii, care n-au vrut să detalieze
Timp liber nu prea au, astfel că viitorul lor se conturează tot prin realizări profesionale. „Ne dorim să ne putem ridica și evalua munca la standardele dorite, să avem multă sănătate psihică și fizică, pentru a împinge cât mai mult limitele carierei de balerini, iar în viața privată să ne putem bucura de băiețelul nostru, iar noi să putem fi cel puțin ca până acum, adică luptători, cu atitudine pozitivă și cu o foarte redusă toleranță la ipocrizie”, au încheiat balerinii brașoveni.      (c.v.)